joi, 26 decembrie 2013

Dans în trupul ielelor

Femeie cu ochii traşi peste noapte,
te faci că slujeşti la braţul meu vise sub forma amputării.
Ruşinezi copacul pe care ţi-ai răzămat fruntea şi sânii îndrăgostiţi
în timp ce iubeşti.

Cu tine mor de viu şi trăiesc de mort.

Mă duci din întuneric în întuneric să adun căldura
din oase,
le predau ascultare şi să mă rog.
Eşti un timp al pământului care se roteşte în oameni
şi plânge neputinţă.
Ai pus viaţă peste vrajă şi acum toate păpuşile îmi vorbesc
despre singurătate.

Femeie,
sunt muncit şi tras în carnea ta ca un inel care doare pe orice deget. 


picture by Miruna Cojanu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

The days of my humble human heart

dacă te-aș putea iubi până la capăt și  toate gândurile acestea topind mâinile tristeții  în timp ce ultima zăpadă de primăvară  începe să c...