joi, 26 decembrie 2013

Mamă, frumuseţea ta a obosit

Covoarele îţi poartă trecutul, cu aţa
albă a tinereţii, în care cauţi să împleteşti flori pentru
părul meu abia pieptănat.
Mă priveşti cum strâng aripi ca într-o colivie
şi mă resemnez pământului.
Mamă, mi-ai dat ochi negrii în care cade zăpadă
şi frigul se joacă în toate zilele.
Tu ştii că după o fereastră închisă, oamenii sunt îmbrăcaţi în culori anemice
şi rostesc cuvinte tăiate printre dinţi.
Mamă, frumuseţa ta a obosit.
Îmi spui că pot să fac ce vreau cu viaţa mea, că pot să-i
dau lecţii de dragoste şi
încăperii mele preferate un ceas
în care fiecare durere să arate o oră.

Mamă, sunt
singura femeie care se tot naşte din trupul tău şi nu plânge.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu