marți, 17 decembrie 2013

Poem târziu

Anul ăsta se sfârşeşte  într-o plimbare lungă cu tine,
când oasele mi se fac mai mici
şi atârn de gustul cărnii
ca de plecarea unui soare cu iarnă

Tu vii să mă dai la o parte ca un deşert
topind suflarea muştelor,
faci o cărare cu limba în sângele meu
şi creşti iarbă pe ascuns, s-o văd numai când trupul îmi încape în verdele ei tras
de mâinile pruncilor care găsesc
ucidere-n plăcere

Am visat la tine în cameră
părţi din aripi zbătute  
oameni colindând în cimitire
cimitire colindând în zăpadă

Azi
singurătatea mi-e trup gelos pe toate trupurile,
îţi acopăr gândurile cu celofan gros,
te aud cum taci şi mă înfrigurez.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu