duminică, 19 ianuarie 2014

Nod

Simt apăsare.
Între mine şi celălate femei
trec corăbii cu turişti care vizitează liniştea dintre mări.
Lumea asta se va îmbarca cu noi cu tot
într-o moarte bună.
Până atunci învăţăm despre soare în cioburi moi, care se topesc.

Frumuseţea
are miezul unui bisturiu care se plimbă pe piele.
Trebuie să încapă în cel mai mic ochi şi
să se adune din apele pământului ca dintr-un trup lichid
care trage la mal.

Mi-a mai rămas puţină tandreţe de turnat în pahare,
puţine gânduri sorbite cu limbi sticloase.
Înghit rugină iubitule
iubirea ta e un curs de acoperit gropi,
cu truda unei păsări care-şi face cuibul în drum.

Sunt cuvinte care n-au habar despre oameni, care trec dintr-o inimă în alta
şi se fac pietre.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu