vineri, 28 martie 2014

STEGARUL

Eu vin și această lume pregătește întunericul pentru mila mea.

Nu m-ar fi născut nicio mamă,
dacă ar fi știut câte jocuri m-au părăsit.
Sufletul meu este un fetus bătrân care nu știe dacă pământul are și el
un pântec care să nască.
Mă plimb cu toată viața în avans.
Orice e potrivit la vârsta asta.

Dacă stau la masă, Dumnezeu îmi toarnă
în pahar, sete.
Dacă dorm, îngerul meu cel bun îmi dă
visul pe re-play și dimineața uită să mă trezească.

Dacă iubesc,
un demon își pune memento pe numele meu și i se pare frumos
cât timp

toate cuvintele lunecă din gura tatei
și lăcrimează.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Când nopțile sunt prea lungi să mai fie scrise

știm că aparținem ierbii când  tristețea este un substitut propriului labirint.  Când intri în vis, de fapt intri în mintea propriei singură...