și dacă
mai aștepți puțin, întunericul
face
coajă pe tăcerea mea. După aceea, sunt cea mai netedă femeie,
care se
mută într-un gând
cu toate
valizele ei de-o viață.
Sunt frumoasă
și nu am
nimic de astâmpărat la această frumusețe.
Cadavrele
curg
în
lacrimi
până nu
mai rămâne nimic de plâns. Până s-a plătit totul
și lumea
își învață moartea pe de rost.
Sunt
femeia
cea mai
răpită din anotimpul ei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu