cu toată iubirea
pe care mi-o porți
ești mai aproape
de viața mea
încât pot clădi
nisipul și tot drumul înapoi
într-o singură
scoică
deschisă și
îngropată în mare
și simt că nu te
mai pot iubi până la capăt
că orice înecare
este o suprafață
pe care umblu cu
sete
de câte ori
inimile noastre se bat apoi fac dragoste apoi
mor într-o
singurătate deplină în care nimeni
nu îndrăznește
să rostească
o rugăciune
măcar
pentru izbăvire
sau pentru groază
totul este o
întunecare în care noi intrăm primii
să ne izbim de
adevăr cu tandrețe
și teamă
știind că
durerea aceasta începe să erupă
cu mult mai
devreme
decât am învățat
să iubim.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu