joi, 25 iunie 2015

Bypass

Câteva gânduri mă fură adeseori când merg la culcare,
sting lumina și cel mai greu vis e atunci
când închid ochii
singurătatea crește ca o floare de alamandă
e atât de liniște că îți pot asculta bătăile inimii încălzind tot ceea ce a rămas rece
în patul meu.

Nu există nicio taină
oamenii își rezolvă viața
ca-ntr-un puzzle
cele mai frumoase piese la urmă. 

Se poate săpa mult și bine și totuși să ne ajungă lumina
peste ani,
trântim ușile, facem dragoste, trântim lacrimi.
Mă deschizi 
ca o rană în care cad gloanțe și păsări rănite
mâinile tremură
pe întuneric


și parcă nimic nu poate să doară mai mult.

 

Când nopțile sunt prea lungi să mai fie scrise

știm că aparținem ierbii când  tristețea este un substitut propriului labirint.  Când intri în vis, de fapt intri în mintea propriei singură...