joi, 25 iunie 2015

Bypass

Câteva gânduri mă fură adeseori când merg la culcare,
sting lumina și cel mai greu vis e atunci
când închid ochii
singurătatea crește ca o floare de alamandă
e atât de liniște că îți pot asculta bătăile inimii încălzind tot ceea ce a rămas rece
în patul meu.

Nu există nicio taină
oamenii își rezolvă viața
ca-ntr-un puzzle
cele mai frumoase piese la urmă. 

Se poate săpa mult și bine și totuși să ne ajungă lumina
peste ani,
trântim ușile, facem dragoste, trântim lacrimi.
Mă deschizi 
ca o rană în care cad gloanțe și păsări rănite
mâinile tremură
pe întuneric


și parcă nimic nu poate să doară mai mult.

 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu