luni, 19 octombrie 2015

flowers in my bones

păsările își abandonează neliniștea în dâre lungi și ascuțite decupând cerul de pielea singurătății
sus ochii mei devin o depărtare cu cicatrici și lavă fierbinte
mă învălesc și tac viața mea preferată o scriu cu sânge lucios și uneori albit de tandrețe numai dacă aș avea puterea să strâng din dinți și să pornesc în cel mai lung drum care duce până la tine
viața mea preferată pentru care uneori n-am puterea să închid ochii și orice vis devine o zbatere ce întunecă
această noapte nu sângerează mai mult decât o femeie cu buzele înmuiate-n întuneric.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu