vineri, 4 noiembrie 2016

ultimele zdrobiri (I)

 Ultima oară când mi-am închis ochii
devenea prima oară când te întorceai în brațele mele.
Timpul meu curgea prea frumos
printre sângerări.
Un loc tandru se risipea ca o ceață

Dragostea mea,
mâinile mele vor trece peste corăbii
și peste valurile care mocnesc sub imensitatea dorințelor  
dar tu vei pune capul peste pernă
și îndată vei adormi
și-n visele tale dulci vei începe să tremuri când vei privi ceasul
ticâind în întuneric. Fiecare zi va fi despre ascultare și rugăciune.
Fisuri încercând să nu tulbure liniștea apelor. Colțuri uriașe în care ne amintim
cum arătam atunci când
ni se vedea sufletul gol. Alei frământate înlăuntrul gândurilor.
Depărtări peste care se lasă noaptea.

Când dormi îți sărut inima
dar tu n-ai cum să știi
că eu am rămas
doar un cuțit distrus în întregime
căruia viața însăși refuză să-i vorbească
despre tăiere.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu