Rătăcesc cu gândul obosit.
Am
atins moartea
și
nimic nu mi-a tremurat înlăuntrul inimii. Nici măcar o suflare.
Un
înger locuiește în lumină.
Mi-a
văzut sufletul, șters ca o ceară ce i-a picurat pe mânecă
toată
viața.
Afară
lumina pălește și păsările se prăbușesc
peste
sufletul meu
ca
o mână caldă
dezvelind
stele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu