marți, 8 aprilie 2014

Cel mai frumos poem

Iubito,
dezgrop stelele din pielea ta și le găsesc albe. Acolo unde sap eu,
se scrie cel mai frumos.
Umbra mea nu are nimic care să-i țină de urât.
Fiecare zi poartă numele tău și plouă ca într-un potop
în care Dumnezeu nu salvează pe nimeni.

Iubito, tu știi că cel mai frumos poem a murit
dar nu te temi să îl arăți lumii.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Aceste riduri blânde ce apasă de dincolo de carne

de dincolo de chipul meu fragmentar și casa provizorie  în care momentan exist  ca un refugiat ce învață încă o limbă necunoscută  pentru a ...