Păsările abator

(cineva abia așteaptă să crești 

să te ia de mână 

și apoi să-ți facă transfuzie cu stele)

mă rog ca 

următoarea viață să mă aștepte ceva mai mult

să fiu pregătită pentru toate ascunzătorile lumii iar apoi o ceață de opal să îmi nască alte oase în jurul verighetei ce nu a putut să mă strângă într-o hartă descompusă a unui pian nesfârșit.

Umbra nelocuită a degetelor mele 

de pasăre.

Photo source: Alexis Loves.......Tumblr Blog (Pinterest)

Când nopțile sunt prea lungi să mai fie scrise

știm că aparținem ierbii când 

tristețea este un substitut propriului labirint. 

Când intri în vis, de fapt intri în mintea propriei singurătății, arunci zaruri și aștepți cerul să își risipească locul din inima ta, cât mai departe în lume

dincolo de luna ce își plimbă nevăzutele degete carusel printre oamenii făcuți din zăpadă

sărbătorim viața doar pentru că are nevoie de un sfârșit 

pentru că iubim intens mrejele infailibile ale frumuseții și totul pare să aibă un gust îmbietor 

nopțile trec ca o trăsură prin aer

curând trupurile învață să mediteze lumina cărăbușului

dragostea mea este o pasăre ce se închină unui copac smuls din toate cărțile ce au născut rădăcini

sufletul meu este o rădăcină ce s-a întâmplat să se înfigă într-o pasăre frumoasă

căreia nu i-am dat încă niciun nume

infinitul seamănă cu o sinceritate imprevizibilă cu 

toate poveștile despre iubire ce se întorc înapoi pe tărâmul celor dragi 

 

ce ușor îmi este să adorm 

și să îmi visez ochii împodobiți cu pene de fluturi.

The days of my humble human heart

dacă te-aș putea iubi până la capăt și 

toate gândurile acestea topind mâinile tristeții 

în timp ce ultima zăpadă de primăvară 

începe să crească

iar eu

să te privesc imaginându-mi hărțile fluviilor

nemaivăzute desenând cărarea unui sărut

în cea mai frumoasă zi de odihnă dintre toate

duminicile.

Photo credits: Pinterest. 

Inima altor păcate

nu mai pot să scriu

cuvintele au dezertat 

cea mai ascunsă lumină.

Photo credits: “GREAT ACTOR RETRO: Anna Karina. Godard's Alphaville.”

Soledar

s-a întâmplat să plouă o viață întreagă 

când Dumnezeu și-a dezlegat mâinile și pe pământ oamenii mergeau să moară iar moartea era blândă și bună căci ștergea din durere ca un sărut fierbinte, de mamă  

atunci toate clopotele lumii au tăcut o mie de ani

dragostea curgea vie din 

pleoapele îngerilor

fluidă ca o piatră ce tocmai a învățat să plângă.

Photo credits: GETTY IMAGES 

Așa arată o carte

scrisă ca un cufăr în care intră oameni 

să își măsoare pulsul ce se simte sub piele 

cel mai adânc

te citesc

cuvintele tale sunt împărații cu ferestre mute 

deschise către toate lumile

îmi visez umbra că se depărtează încet 

de trupul meu

te șterg când transpiri în întuneric 

sângele altor oameni

atingerea este doar iluzie ce nu durează 

niciodată mai mult decât ne putem imagina

uneori obosim și cuvintele tac cel mai frumos

aseară am cusut un copac de apă lângă degetul tău 

și toate florile de la tine au început să sângereze.

Photo credits: moroha (Pinterest). 

Doi ani, trei săptămâni și patru zile (lui Andrei)

în care încă dormi în tranșee deasupra cadavrelor 

iar acest lucru a ajuns să fie doar chipul obișnuit al unei zile obișnuite și ea

te întrebi cât poate duce inima unui om

dacă sufletul este un elastic din care rupi și nu poate să mai sângereze nimic niciodată

dacă orice pâine are un gust bun și orice încălțăminte te ajută să umbli 

când ești departe de casă

dacă fiecare secundă este o mamă 

pe care o îmbrățișezi 

înainte să adormi

Dumnezeul pe care îl cunosc eu este Acela care unge rănile ce se nasc în fiecare milimetru de piele

(Cel ce umblă încă ascuns între oameni 

scuipat, înjurat și călcat în picioare)

camuflat desăvârșit de toți ochii celor ce nu știu că văd 

blândețea minunată a soarelui.

P.S. Andrei este verișorul meu, are doar optsprezece și astăzi a început pregătirea militară pentru a putea merge pe front să-și apere țara.

Photo credits: GLOBAL IMAGES UKRAINE/GETTY (An arm badge of Ukraine's national flag is shown on a Ukrainian fighter on September 24, 2022, in Mykolaiv Oblast, Ukraine)

something to indulge your heart

cineva mă scrie înfiorător până la capăt

când blocurile de cristal devin aceste orașe închise din pieptul oamenilor

și începi să iubești etajul în care ți-ai părăsit cărțile una câte una

uneori te gândești că sufletul lor este un portal de viață nemuritoare 

că fiecare strat este o primăvară cu un final fericit 

în care poți să îți abandonezi întreaga liniște

simt că am crescut nu din cauză că ceva obosește înăuntrul oaselor ci mai ales când respir iar marginile mele se cos de ceva nemărginit de frumos

dacă ai dragoste răsar mai multe feluri de frumusețe 

toate vor rămâne portrete lipite-n aer cu păsările ce le-ai scăpat de la moarte 

până la urmă 

tot ce atingi ajunge să viseze conturul mâinilor tale.

Photo credits: Pinterest. 

Într-o zi voi ieși din mine

și rochia de pe trupul 

femeii va sângera 

lumină.

Photo credits: LAVANDULA

Lumea aceasta dezvelită de stele

până la os.

Împărțim o masă caldă, cumpărată în avans zilelor noastre cenușii. 

Pentru că unii sunt fericiți având doar o plasă în care locuiesc cuvinte în timp ce plouă sau dacă se întâmplă ca soarele să se spargă în miliarde de cioburi 

dacă primești un bănuț parcă Dumnezeu Însuși s-a refugiat în sufletul tău și lumina s-a împlinit.

Poți întâlni un om să-ți spună tot, 

că viața veșnică este lucrată de mâini cu adevărat invizibile

că îngerii se deghizează în oameni și trec și prin foc fiindcă dragostea înseamnă să fii mai puternic decât orice durere ce poate să aprindă trupul 

uneori 

câteva secunde sunt de ajuns să oprești moartea 

cuiva

(dacă știi să recunoști timpul ei).

Photo credits: Pixabay

Colțul meu de lumină

nu mai este acasă

pământul a fugit de sub picioare

picioarele au căzut 

desfac plasele prinse în aripile ce ocolesc 

trupul păsărilor

o migrenă uriașă a atins toate orașele acestei lumi

oamenii supraviețuiesc mai mult în singurătate

boala secolului

dragostea există ca o cămașă fără mâneci, fără de nasturi 

pe o foaie ce se rupe definitiv de toate simțurile ce simbolizează frumusețea neprihănită a unui poet 

doar ochii ce pot iubi pe deplin în întuneric merită să primească vederea celor ascunse 

cum ar fi să îți imaginezi un soare curgător 

din cerul lui Dumnezeu

apoi 

să îți începi rugăciunile cu ochii retezați în lumina girofarurilor albastre.

Fotografie realizată în Lviv, 2015

(în fundal: statuia masivă cu o carte în mână a lui Ivan Fyodorov).

când nu te va gândi nimeni

iar soarele își va scoate ghearele și va mișca din oasele zilei o păpușă nouă 

sculptată într-un pom proaspăt tăiat 

și toate ramurile îți vor adormi toate visele din palme

ca un sărut de foc.

Photo credits: vbezymie | фотограф Калининград (Pinterest) 

Fiord

Fiecare inimă 
are o femeie 
în care sunt ascunse 
toate secretele. 

Gif credits: The Queen’s Gambit, Pinterest 

Momentul exact când creierul tău creează memorie

e atunci când trece prin ultima picătură de ploaie și sub unghiile abia muşcate începe să lumineze o nouă zi. Nu mai țin minte lucruri dar dacă închid ochii, o singură față se limpezește de restul oamenilor și doar atunci

știu cum este să aștepți un tren infinit din care cel mai mult îți dorești să coboare dragostea

să ai un suflet geamăn cu al Annei Karenina

și fiecare dimineață să treacă prin tine cu toate durerile ei

iar când vine noaptea să adormi aproape de 

singura blândețe din această lume capabilă să îți îndulcească sângele 

poate că nici eu nu mai sunt suficient de tânără

să pariez că singurătatea este un viciu ca oricare altul 

când rujul meu se preface că poate să îți atingă fruntea și apoi cerul ce nu va muri niciodată.

Gif credits: Pinterest 

Cuvinte scrise de mână

devin tot mai rare
într-o zi vor dispărea 
întru totul 
iar mâinile noastre se vor 

întrupa în visul altor cuvinte.

Odesa

sunt flori care pot înflori și în întuneric

chiar ieri noapte 

inimioara unui copilaș de numai câteva luni 

a spulberat un obuz. 

Moartea însăși a plâns.

Photo credits: Ukrainian Pinup Artist 

when all the dresses will finally look good on me

să îți lași un nasture să deschidă lumea cerului 

pe timp de noapte 

când ochii mei se întunecă dar nu pot să adorm

 

îmi închipui cum sărutul tău își închipuie că topește până și cele mai cumplite zăpezi 

îți verși mâinile în apă și toate păsările se refugiază către cel mai frumos soare ce poate să existe undeva departe în cosmos

nu mai am voie să ating străzile pe care pășești 

să respir aerul înecat cu ploaie

poezia nu vindecă nimic așa cum alcoolul n-a vindecat niciodată pe nimeni doar rămâi să crezi că fiecare înghițitură amară te liniștește

dar pot să te scriu și apoi să ard tot ceea ce doare 

atât de mult.

Photo source: Pinterest