să îți lași un nasture să deschidă lumea cerului
pe timp de noapte
când ochii mei se întunecă dar nu pot să adorm
îmi închipui cum sărutul tău își închipuie că topește până și cele mai cumplite zăpezi
îți verși mâinile în apă și toate păsările se refugiază către cel mai frumos soare ce poate să existe undeva departe în cosmos
nu mai am voie să ating străzile pe care pășești
să respir aerul înecat cu ploaie
poezia nu vindecă nimic așa cum alcoolul n-a vindecat niciodată pe nimeni doar rămâi să crezi că fiecare înghițitură amară te liniștește
dar pot să te scriu și apoi să ard tot ceea ce doare
atât de mult.
Photo source: Pinterest
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu