și totul strălucește aproape de lama adâncurilor.
Photo source: Noon on the moon (Nebula | Pearl Cape, Pinterest).
și după moarte
tot ceea ce este viu a fost înzestrat cu aripi protetice
iubim și doar atât putem să-i cerem lui Dumnezeu.
Photo source: Pinterest.
crești în Dumnezeul pe care nu l-ai văzut niciodată dar undeva înlăuntrul tău știi că trebuie să există o frumusețe mult mai mare decât spuma zilelor
dacă ar fi să rămân doar o fotografie în memoria unei fotografii cerul ar șchiopăta precum un câine bătrân când se duce departe în întunericul copleșitor
totul este despre minunea ce nu poate fi văzută cu ochii deschiși atunci când îți ciugulește din palmă
cât afară e încă noapte iar buzele tale mai pot fi îmblânzite.
Image credits: Annina (Pinterest).
Photo credits: Salma༊ ~ Lets fall 'n ART ! (Pinterest)
nopțile trec ca o trăsură prin aer
curând trupurile învață să mediteze lumina cărăbușului
dragostea mea este o pasăre ce se închină unui copac smuls din toate cărțile ce au născut rădăcini
s-a întâmplat să plouă o viață întreagă
când Dumnezeu și-a dezlegat mâinile și pe pământ oamenii mergeau să moară iar moartea era blândă și bună căci ștergea din durere ca un sărut fierbinte, de mamă
fluidă ca o piatră ce tocmai a învățat să plângă.
Photo credits: GETTY IMAGES
uneori obosim și cuvintele tac cel mai frumos
Dumnezeul pe care îl cunosc eu este Acela care unge rănile ce se nasc în fiecare milimetru de piele
până la os.
Pentru că unii sunt fericiți având doar o plasă în care locuiesc cuvinte în timp ce plouă sau dacă se întâmplă ca soarele să se spargă în miliarde de cioburi
dacă primești un bănuț parcă Dumnezeu Însuși s-a refugiat în sufletul tău și lumina s-a împlinit.
că îngerii se deghizează în oameni și trec și prin foc fiindcă dragostea înseamnă să fii mai puternic decât orice durere ce poate să aprindă trupul
(dacă știi să recunoști timpul ei).
Photo credits: Pixabay
doar ochii ce pot iubi pe deplin în întuneric merită să primească vederea celor ascunse
să îți începi rugăciunile cu ochii retezați în lumina girofarurilor albastre.
ca un sărut de foc.
Photo credits: vbezymie | фотограф Калининград (Pinterest)
Fiecare inimă
are o femeie
în care sunt ascunse
toate secretele.
când rujul meu se preface că poate să îți atingă fruntea și apoi cerul ce nu va muri niciodată.
Gif credits: Pinterest
lumina se apropie ca o pisică de moartea ce i s-a întâmplat fulgerător.
Photo source: Pinterest.
Poate într-o zi vor crește flori în locul degetelor ce au tăiat viață.
Photo source: MYKOLAIV, UKRAINE - MARCH 21: A cloud of smoke is rising at cemetery due to the Russian shelling in Mykolaiv, Ukraine, Monday, March 21, 2022. (Photo by Salwan Georges/The Washington Post)
prima noapte când îți imaginezi că respiri lângă dragostea ta este însuși cuțitul lângă care vei adormi pentru tot restul nopților fără teamă că va veni și timpul pentru durere.
Photo gif source: Hiroshima mon amour, 1959.
o femeie este un drum pe care mergi până la capăt să îți găsești odihnă
mă recunosc în mângâierea ta ca o brândușă cu o mie de mâini îmbibate-n sânge
lacrimile mamei seamănă cu ceva dulce
Vine într-o zi copilul la mine și îmi spune că Dumnezeu nu locuiește departe iar dacă ar avea o casă ar fi dincolo de pădure, unde cineva mereu lasă lumina să ardă ca într-un vis iar păsările nu dorm niciodată.
De câte ori privesc în ochii Ofeliei mâinile mele refuză să mai îmbătrânească.
Painting “Sans titre” by Christos Bokoros
Îți verși toate florile din ochi și viața se termină pe această lume mai frumos decât este scris în cărți.
Ochii mei şi-au mărturisit deja toate păcatele.
Photo source: “Flowerhead” (Pinterest)
În ‘96 Cristi (fratele mai mic al tatei) a murit după ce s-a aruncat de la etajul patru, sărind prin fereastră. De aproape treizeci de ani mi-e frică să mă privesc în cioburi.
Viața are o groapă comună pentru toți iar sinucigașii sunt lepădați în capătul cimitirului. Dar în lumea asta se judecă dupǎ mintea oamenilor, iar ei nu știu câtă dragoste poate plânge în ochii unui copil.
Nu puteam să vărs lacrimi, căci moartea era vie și lacrimile ei nu au niciun gust care să poată fi încercat.
Cristi avea douăzeci și unu de ani neîmpliniți și trupul lui frumos primea deja botezul pământului.
I-am păstrat cărțile preferate uneori făceam avioane din hârtie și coloram cuvinte pentru lumea lui. Am scris cu degetul retezat pe toate ușile de la morgă dar dragostea nu mi-a răspuns.
Să fii îndrăgostit e ușor, să iubești e atunci când am înțeles cǎ Dumnezeu mi-a dat o foaie albă pe care să pot săruta cel mai frumos rai pentru Cristi.
așa aștept fiecare dimineață căci știu că se va arăta soarele și zăpada va străluci cel mai frumos în ochii tăi dintre toți ochii născuți vreodată pe acest pământ
că dragostea este întotdeauna despre mânuțe mici în care se desăvârșesc toate cuvintele.
ce apă frumoasă în care a nins
sper că moartea nu doare nici un pic doar teama de a fi scos din universul pe care-l crezi că este cel mai limpede cu puțină
în locul oricărei vieți nu își mai face cicatrici noi în acest capăt de liniște sunt o mireasă cu lacrimi ce împodobesc fiecare milimetru...
