Plouă la tine,
un vis cu corăbii ce trec prin oameni
iar eu încă am rămas aici să le vorbesc
despre cum arată tinerețea într-o linie moale din palmă
cum mă supun temerilor
și-n fiecare zi și noapte ce le trăiesc
în numele tău se mai naște încă un poem devorat
de păsările adâncurilor.
Cum anii trec și vocea ta s-a făcut
ca un val cald ce aduce moartea mai aproape de viață
și pe Dumnezeu mai aproape de mine.
Dacă iubești crezi cu desăvârșire că poți să vezi totul
și dacă nu ai mai avea ochi, ar crește alții și mai frumoși să vadă nevăzutul ce nu poate fi cuprins
în cărți ori în colțurile abrupte ale universului.
Să te gândesc nu mai înseamnă nimic
ca și cum aș iubi cel mai lucid în mijlocul nopții
și toți pereții ar fi miez de cuvânt înmuiat în lapte.
Cum toate diminețile ar mirosi a parfumul tău
recreat ca pentru ultima oară să amintească numai
cea mai frumoasă durere de pe pământ.
Photo source: Pinterest.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu