când nu te mai gândești la viațǎ, la zilele ce cresc înlăuntrul tău îndrăgostit veșnic de flăcări
cum
în fiecare om strălucește singurătatea
cel puțin o dată pe zi
și cel puțin o dată pe zi în fiecare om sărbătorești
o zi de naștere cu mâinile goale şi deschise larg
ca un soare de vară stropit printre flori presate
între file de cărți şi biblioteci părăsite
cum toate ajung sǎ miroasă
a mâinile ce le-au așezat în lumină
nimic nu se va pierde
timpul este cea mai mare iluzie ce desprinde omul de el însuși ca o spirală făcută să crească în infinit
doar sufletul nu îmbătrânește ci lăcrimează ca un sărut ce arde cu dragoste printre minuni și lacrimi
pășind magic peste valuri.
Photo credits: Pinterest.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu