Niciodată nu este prea târziu pentru fericire

ca atunci când citești un poem bun și pământul crăpat de secetă se poate vindeca fără apă

dimineața începe când un om frumos îți atinge sufletul și trupul tău îl urmează ca o stea ce cade în nemărginire la nesfârșit 

când guști cea mai dulce miere din lume și poți vedea în inima ei toate albinele care au murit în fiecare colb de polen că viața lor scurtă este de fapt a noastră cu toate durerile și suferințele lumii 

precum povestea unui soldat care a coborât în iadul dărâmăturilor numai pentru  a salva un pui de pisică 

și aceasta este singura cale de a călca deasupra morții 

căci dragostea înseamnă cea mai adâncă suflare pe care o poți lua vreodată în plămâni înainte să te arunci în întunericul infinit copleșitor 

și totul merită atunci când adaugi vieții chiar și o secundă.

Dumnezeu lucrează la curățenie

pe străzile cu pluș și resturi umane 

salahor anonim pe șantier, Cel care a inventat cărămizile sau taberele cu refugiați

și dragostea ca o formă de apărare pe linia întâi. Strânge toate gloanțele ce au penetrat toate straturile de carne, spală sângele în găleți cu apă apoi o transformă în seva trandafirilor sălbatici de pe marginea drumurilor

umblă desculț, dezbrăcat și flămând în mijlocul oamenilor lucrând minuni de neînțeles 

în autobuze între scheletele celor vii și 

în particular în toate spațiile de mântuire 

spitale, închisori, aziluri, orfelinate, la locul accidentelor, 

rămâne singur la morgă când se închid ușile.

Întotdeauna neclintit la căpătâiul muribunzilor, dând sufletului mai mult corp și sângelui mai multă inimă.

Dumnezeu are mâinile pline de răni și lucrează din greu ca o mamă singură în fiecare zi să repare toate lucrurile stricate salvează vieți și toate cărțile aruncate la gunoi

performează miracole fără să Își arate fața

 

și mai presus de toate se frânge bucăți 

pentru cei ce văd și nevăzători deopotrivă 

căci numai așa iubirea poate trăi în această lume

ca o vioară la care poți să cânți 

chiar dacă mâinile ți-au murit.

Nopților mele nedormite

cu vioară apăsând în măduva oaselor 

înainte de somn mă gândesc  cum ar fi existat o zi perfectă pe acest pământ, cu sufletul  îngreunând mersul printre oameni, pe drumul

către lucru

în stația de autobuz 

când inimile devin prăpastii și gânduri vulnerabile nediscriminatorii cu așteptarea 

în timp ce creștem smeriți în pântecul vieții ni se dă o șansă nouă de mântuire 

când toate zilele se termină odată ca niciodată 

iar dragostea vie din fața ta începe să îți zâmbească dureros 

în chipul unui străin 

poate că până la urmă vom învața să iubim fără să lăsam niciun cuvânt nerostit 

ca în toate cărțile cu poezii unde Dumnezeu Însuși pune câte un clopot la capătul fiecărei umbre.

Read me to sleep

Să îmi citești în timp ce adorm 

ca și cum noaptea nu s-ar sfârși 

vreodată în ochii mei

iar sus de tot 

Dumnezeu ar întuneca soarele în întregime 

cu un singur cuvânt.

Uneori îți ajunge să te îndrăgostești doar de sufletul unui om

retras din toate lumile cu oameni și îl iubești pe 

el singur când își varsă din singurătate precum ar topi toată dragostea de pe cel mai înalt vârf al pământului și din stele numai cu focul de la brichetă

poate că ai trecut deja prin viața lui și ai dormit cu el sfârșitul dimineții ca într-o carte de Kafka ce niciodată nu ți-a ajuns în inimă

sau poate totul a rămas doar o nălucire ce devorează miezul fiecărui univers viu.

Timpul meu de femeie

Să nu-mi dai nicio vârstă când trupul meu

se lipește de dragoste și luna începe să crească sublim 

în miezul întunericului

când păsări nevăzute vreodată se nasc în cuiburile cerurilor și nu vine nimeni să presare firimituri de pâine peste somnul lor

pe umerii mei se lasă o ploaie grea

cu zile sfârșite devreme 

pun degetul în lacrimi și 

uneori îmi imaginez cele mai îndepărtate tărâmuri ale pământului 

ca un corp ce tot crește în jurul nostru și înghite aer.

Anatomia granițelor

Dragostea dintre un bărbat și o femeie 

e ca un suflet ce visează că este viu 

în toate lumile posibile și în acest vis plânge cu lacrimile morții traversând sângele înfometat dintre ei ca un camion plin cu refugiați închiși într-o inimă în care ferestrele dispar din toate cărțile cu ferestre.