Să nu-mi dai nicio vârstă când trupul meu
se lipește de dragoste și luna începe să crească sublim
în miezul întunericului
când păsări nevăzute vreodată se nasc în cuiburile cerurilor și nu vine nimeni să presare firimituri de pâine peste somnul lor
pe umerii mei se lasă o ploaie grea
cu zile sfârșite devreme
pun degetul în lacrimi și
uneori îmi imaginez cele mai îndepărtate tărâmuri ale pământului
ca un corp ce tot crește în jurul nostru și înghite aer.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu