retras din toate lumile cu oameni și îl iubești pe
el singur când își varsă din singurătate precum ar topi toată dragostea de pe cel mai înalt vârf al pământului și din stele numai cu focul de la brichetă
poate că ai trecut deja prin viața lui și ai dormit cu el sfârșitul dimineții ca într-o carte de Kafka ce niciodată nu ți-a ajuns în inimă
sau poate totul a rămas doar o nălucire ce devorează miezul fiecărui univers viu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu