marți, 15 august 2023

Niciodată nu este prea târziu pentru fericire

ca atunci când citești un poem bun și pământul crăpat de secetă se poate vindeca fără apă

dimineața începe când un om frumos îți atinge sufletul și trupul tău îl urmează ca o stea ce cade în nemărginire la nesfârșit 

când guști cea mai dulce miere din lume și poți vedea în inima ei toate albinele care au murit în fiecare colb de polen că viața lor scurtă este de fapt a noastră cu toate durerile și suferințele lumii 

precum povestea unui soldat care a coborât în iadul dărâmăturilor numai pentru  a salva un pui de pisică 
și aceasta este singura cale de a călca deasupra morții 

căci dragostea înseamnă cea mai adâncă suflare pe care o poți lua vreodată în plămâni înainte să te arunci în întunericul infinit copleșitor 

și totul merită atunci când adaugi vieții chiar și o secundă.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Viața mea nu se continuă

în locul oricărei vieți  nu își mai face cicatrici noi  în acest capăt de liniște sunt o mireasă cu lacrimi  ce împodobesc fiecare milimetru...