duminică, 4 august 2024

Sunt o femeie ce locuiește într-un clopot de sticlă

cu unghii frumoase și tinere, descosând carne ovală când afară plouă și sufletul cade liber ca într-un vis cu păsări

și totul pare sublim 
ca un sărut ce sângerează-n fiecare noapte până la capătul nevăzut al singurătății 
ochii mei mă privesc ca o mamă cumplită ce își iubește fără discriminare toți copiii nenăscuți, îmbrățișați în stele

ca o durere cusută cu lacrimi 
unde fiecare cuvânt este o liniște ce îngenunchează cel mai frumos poem îngăduit vreodată să fie scris.


Photo source: Pinterest. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Aceste riduri blânde ce apasă de dincolo de carne

de dincolo de chipul meu fragmentar și casa provizorie  în care momentan exist  ca un refugiat ce învață încă o limbă necunoscută  pentru a ...