apăsat de soarele dimineții. Un zid cu omoplați ce cresc în jurului aerului pe care ai vrea să-l respiri adânc, din ce în ce mai adânc, savurând suprafața netedă sau fără de sfârșit a singurătății.
Căci noi nu suntem pământeni și spun asta cu ochii vii și deschiși în obscuritate cu sufletul înălțat ca un prapur în prelungirea unor inimi ce au cunoscut toate prăpastiile acestei lumi
iubind cum se simte fiecare picătură de ploaie ce se topește printre firimituri de piele veșnică.
Photo credits: Pinterest.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu