iar eu mǎ sfărâm în tăcere, cu dragoste infinită pe umărul tău mirosind a noapte umedă de septembrie
și bucăți fierbinți din lumânări descompuse în suflete sublime ale zeilor
am citit din cuvintele tale
de ajuns cât să nu mai vreau să mai adorm vreodată
de ajuns până ce întunericul se va stinge frumos și toate aceste lucruri nepământești vor începe să părăsească tot ceea ce a rămas pământesc
alte mâini se nasc
alte degete se topesc în locuri interzise căci timpul nostru de viață este însăși angoasa îngerilor
fotografii cosmice și atât.
Cămașa ta mi-a rămas veșnic mare
ca o mare iubire ce crește în jurul unui corp
și-l face să fie vulnerabil de viu.
Photo source: Pinterest.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu