duminică, 31 martie 2024

Păsările abator

(cineva abia așteaptă să crești 
să te ia de mână 
și apoi să-ți facă transfuzie cu stele)

mă rog ca 
următoarea viață să mă aștepte ceva mai mult
să fiu pregătită pentru toate ascunzătorile lumii iar apoi o ceață de opal să îmi nască alte oase în jurul verighetei ce nu a putut să mă strângă într-o hartă descompusă a unui pian nesfârșit.

Umbra nelocuită a degetelor mele 
de pasăre.


Photo source: Alexis Loves.......Tumblr Blog (Pinterest)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Viața mea nu se continuă

în locul oricărei vieți  nu își mai face cicatrici noi  în acest capăt de liniște sunt o mireasă cu lacrimi  ce împodobesc fiecare milimetru...