e atunci când trece prin ultima picătură de ploaie și sub unghiile abia muşcate începe să lumineze o nouă zi. Nu mai țin minte lucruri dar dacă închid ochii, o singură față se limpezește de restul oamenilor și doar atunci
știu cum este să aștepți un tren infinit din care cel mai mult îți dorești să coboare dragostea
să ai un suflet geamăn cu al Annei Karenina
și fiecare dimineață să treacă prin tine cu toate durerile ei
iar când vine noaptea să adormi aproape de
singura blândețe din această lume capabilă să îți îndulcească sângele
poate că nici eu nu mai sunt suficient de tânără
să pariez că singurătatea este un viciu ca oricare altul
când rujul meu se preface că poate să îți atingă fruntea și apoi cerul ce nu va muri niciodată.
Gif credits: Pinterest
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu