Colțul meu de lumină

nu mai este acasă

pământul a fugit de sub picioare

picioarele au căzut 

desfac plasele prinse în aripile ce ocolesc 

trupul păsărilor

o migrenă uriașă a atins toate orașele acestei lumi

oamenii supraviețuiesc mai mult în singurătate

boala secolului

dragostea există ca o cămașă fără mâneci, fără de nasturi 

pe o foaie ce se rupe definitiv de toate simțurile ce simbolizează frumusețea neprihănită a unui poet 

doar ochii ce pot iubi pe deplin în întuneric merită să primească vederea celor ascunse 

cum ar fi să îți imaginezi un soare curgător 

din cerul lui Dumnezeu

apoi 

să îți începi rugăciunile cu ochii retezați în lumina girofarurilor albastre.

Fotografie realizată în Lviv, 2015

(în fundal: statuia masivă cu o carte în mână a lui Ivan Fyodorov).