marți, 19 martie 2024

Doi ani, trei săptămâni și patru zile (lui Andrei)

în care încă dormi în tranșee deasupra cadavrelor 
iar acest lucru a ajuns să fie doar chipul obișnuit al unei zile obișnuite și ea

te întrebi cât poate duce inima unui om
dacă sufletul este un elastic din care rupi și nu poate să mai sângereze nimic niciodată

dacă orice pâine are un gust bun și orice încălțăminte te ajută să umbli 
când ești departe de casă
dacă fiecare secundă este o mamă 
pe care o îmbrățișezi 
înainte să adormi

Dumnezeul pe care îl cunosc eu este Acela care unge rănile ce se nasc în fiecare milimetru de piele

(Cel ce umblă încă ascuns între oameni 
scuipat, înjurat și călcat în picioare)

camuflat desăvârșit de toți ochii celor ce nu știu că văd 
blândețea minunată a soarelui.



P.S. Andrei este verișorul meu, are doar optsprezece și astăzi a început pregătirea militară pentru a putea merge pe front să-și apere țara.


Photo credits: GLOBAL IMAGES UKRAINE/GETTY (An arm badge of Ukraine's national flag is shown on a Ukrainian fighter on September 24, 2022, in Mykolaiv Oblast, Ukraine)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Viața mea nu se continuă

în locul oricărei vieți  nu își mai face cicatrici noi  în acest capăt de liniște sunt o mireasă cu lacrimi  ce împodobesc fiecare milimetru...