miercuri, 14 februarie 2024

Fire de zăpadă se topesc toate-n părul tău (mamei mele, Maria)

cu frumusețe dumnezeiască
unde se nasc rănile 
și pielea se prăfuiește în lumina fiecărui rid
m-ai întrebat cum arată o femeie frumoasă 
iar eu ți-am pictat o oglindă în care iubirea își deschidea câte o ușă secretă către toate lumile secrete

o femeie este un drum pe care mergi până la capăt să îți găsești odihnă 

mă recunosc în mângâierea ta ca o brândușă cu o mie de mâini îmbibate-n sânge

cerul îți poartă umerii neînțeleși 
să-și verse iertare precum pământul își mușcă din moarte iar apoi plânge 
cumva totul îndrăznește
să strălucească când ochii tăi dorm

am visat o primăvară ce avea numele tău
și toate miresele aveau trup invizibil.


Photo source: Pinterest 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Viața mea nu se continuă

în locul oricărei vieți  nu își mai face cicatrici noi  în acest capăt de liniște sunt o mireasă cu lacrimi  ce împodobesc fiecare milimetru...