demult a fost o împărăție a iubirii
trupurile se zideau
înlăuntrul trupurilor
și-n fiecare dintre noi strălucea un miez de pasăre
oamenii se iubeau până la sfârșit
un lucru știu sigur
că întotdeauna inimile desăvârșesc dragostea
tu încă nu mă atingi
și sângele meu transpiră în cerul gurii
devine alb-cenușiu ca o zăpadă ce topește
urmele lăsate înainte să se întunece
pruncul ce crește în femeie
din oasele ei
îi citește în taină fiecare psalm rămas veșnic nescris
pe masa de lucru
lacrimile mamei seamănă cu ceva dulce
dacă cumva adormi să poți visa îngeri
căci ei trăiesc așa de aproape de singurătatea noastră
o sărută când nu-i vedem
și durerea se desface de pulpa întunericului
of, eu nu știu să scriu
cuvintele mele îmi mor înainte să le pot rosti
ascunse într-un colț prăfuit de carte
ca în cel mai bun rai inventat vreodată
de ochiul unui poet.
Photo source: Pinterest
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu