vineri, 5 aprilie 2024

Când ți se vede sufletul prin jumătatea opacă a draperiei

și crezi că scrii poezia ta preferată în cuvinte simple 
dar tu nu ești decât o mamă grijulie ce s-a obișnuit 
să călătorească doar noaptea spre castelele 
îndepărtate ale zmeilor

războiul îți lasă cicatrici uriașe 
pe toată clavicula mișcătoare a pământului

gândul că moartea are uneori mai multă milă 
decât pot să aibă unii oameni 

un înger bate toaca la 10:23 a.m. 
cutremur de 4,8 chiar în locul unde luni 
se va ivi un inel înfricoșător de lumină 

dacă îmbătrânesc 
oare ce va spune sufletul meu despre dispariția 
atât de necesară a celor mai mari iubiri ce s-au născut 
în cele mai adânci fântâni ale soarelui?


Photo source: Pinterest. 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Aceste riduri blânde ce apasă de dincolo de carne

de dincolo de chipul meu fragmentar și casa provizorie  în care momentan exist  ca un refugiat ce învață încă o limbă necunoscută  pentru a ...