vineri, 5 aprilie 2024

Când ți se vede sufletul prin jumătatea opacă a draperiei

și crezi că scrii poezia ta preferată în cuvinte simple 
dar tu nu ești decât o mamă grijulie ce s-a obișnuit 
să călătorească doar noaptea spre castelele 
îndepărtate ale zmeilor

războiul îți lasă cicatrici uriașe 
pe toată clavicula mișcătoare a pământului

gândul că moartea are uneori mai multă milă 
decât pot să aibă unii oameni 

un înger bate toaca la 10:23 a.m. 
cutremur de 4,8 chiar în locul unde luni 
se va ivi un inel înfricoșător de lumină 

dacă îmbătrânesc 
oare ce va spune sufletul meu despre dispariția 
atât de necesară a celor mai mari iubiri ce s-au născut 
în cele mai adânci fântâni ale soarelui?


Photo source: Pinterest. 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Viața mea nu se continuă

în locul oricărei vieți  nu își mai face cicatrici noi  în acest capăt de liniște sunt o mireasă cu lacrimi  ce împodobesc fiecare milimetru...