Summer bodies

Când mă înghit

când culc anotimpurile în aceste forme de inimi

distilând zahărul din întuneric

viața mi se risipește într-un ceas.

Nu-mi cunosc drumul. Ochiul de rezistență dintre imaginea subtilă a lui Dumezeu iubind această lume și prăbușirile noastre.

Dar noi nu avem amintiri, nu avem nimic care să ne umple mințile decât cuvinte

îngropate sub stele.

Nu am sânge care să curgă și să păteze pământul.

Vara aceasta mi-am lăsat părul lung, întunericul și-a lărgit coperțile.

Să mă citești când ultima zi din acest august fierbinte

își va întinde florile uscate și buzele mele

vor trece peste noapte

peste vise

peste sfârșit.