Templul

Rătăcesc cu gândul obosit.

Am atins moartea

și nimic nu mi-a tremurat înlăuntrul inimii. Nici măcar o suflare.

Un înger locuiește în lumină.

Mi-a văzut sufletul, șters ca o ceară ce i-a picurat pe mânecă

toată viața.

Afară lumina pălește și păsările se prăbușesc

peste sufletul meu

ca o mână caldă

dezvelind stele.