luni, 7 iulie 2025

Labyrinth

Când metaforele sângerează înlăuntrul tău
ai vrea să trăiești la capătul infinitului ce descoase 
din sfârșitul tuturor oamenilor acestui secol
sǎ respiri în fiecare plămân viu
o gură sǎtulǎ de aer
sǎ fii o bancă rănită la malul anotimpurilor 
îi scrii numai pe acei oameni aleși 
din personaje fictive, imaginare
în eroi reali cu oase din fier și meteoriți. 

Sufletul meu de corali, 
imaginează-l 
ca o tulburare obsesiv compulsivă

(my floor is lava) pământul meu este lavǎ devorând cele mai sublime trupuri ca-ntr-un bazin Yellowstone în care nimic nu poate îndrăzni sǎ supraviețuiască. 
***
Ofelia doarme într-o cǎmǎruțǎ fantastică croșetând stele şi învelișuri.

Poezia îşi deschide ochișorii umezi din labirint.


Photo source: Pinterest. 

Un comentariu:

când mǎ ridic pe vârfuri

pământul se stinge  buzele tale au venit firesc ca o umbrǎ din care i s-au desprins oameni.  Râvnesc pe vârfuri, dar carnea nu îmi ajunge ni...