Sângelui nostru de graniță

înflorind la stânga Tisei 
dinspre Ucraina —
un sat eremit 

coloane verzi, arcuite de vânt 

și păduri din nordul sihastru 

în deal rodind semeț cetatea albă 

lui Dumnezeu 

cu maluri vechi, nisipoase 
udând tâmple și infinituri.

(maghiară: Pálosremete, ucraineană: Ремета), 

Prima atestare documentară: 1363 (Remete). 

Sursa foto 1: Remeți în Harta Iosefină a Comitatului Maramureșului, 1782-85.

Sursa foto 2: Ioan Cupcea.