pământul se stinge
buzele tale au venit firesc ca o umbrǎ din care i s-au desprins oameni.
Râvnesc pe vârfuri, dar carnea nu îmi ajunge niciodată. Nu pot spune nimic, nu pot atinge nimic. Terminații inutile copleșesc dincolo de miezuri fierbinți. Un vis monocrom cu astronauți și mâini ce plutesc într-un fel de aer imaginar.
Mușc în întuneric.
Frumusețea mea nu a fost niciodată despre piele și corp.
Îmi place să te pierd, îmi place să-mi fii umbra ce-mi crește ca un zmeu al cărui capăt îmi taie tandru în palme
uneori visez cuvintele
le dictez în vis apoi le uit la fel de firesc ca o tristețe cu pleoape
this world is so fake and we know it
our minds are still dating the most challenging games and deadlines
most days my eyelashes are quirky and magical
să mǎ ții în brațe până la sfârșitul timpului
până când ochii mei se vor desprinde de craniu şi oasele mele vor cerși cea mai frumoasă moarte de pe pământ.
