Ca o inimă ce sângerează în povestea altor inimi

tremurând căluții de cristal 

pe timp de război 

desăvârșind sufletele noastre 

de graniță.

Photo credits: Horses of Iceland, an art print by Erin Vest. Pinterest.

Fingerprints on a loyal mind

A fi viu, a fi cel mai frumos om dintre oameni 

doborât de viațǎ și totuși a îndrăzni să faci minuni 

sǎ rupi mori de vânt din tine pe fața netulburată a pământului —

o suflare ca un rai nocturn cu păsări în loc de îngeri şi Dumnezeu croind 

cicatrici fulminante pe sub straturi profunde de piele. 

Așa îmi imaginez  eu cei mai frumoși dintre oameni ca o liniște făcută să îndure în tot acest zgomot. 

Îmi las gândurile deoparte într-un colț inaccesibil. O rochie vie însuflețind un trup copleșitor ce atârnă peste sufletul său. Ca o păpușă cusută în interiorul alteia, să nu-și vadǎ ochii adânc legați în jurul acestor umbre. 

Un poem în care ai putea să plângi, sǎ vii lângă sufletul meu ca o nevoie firească. Și dragostea începe sǎ intre ca o inimă în calvarul altei inimi, cu degetele curgătoare să nu ocolească nicio firimitură de corp. 

Tu spui cǎ iubești — 

cǎ mâinile mele scot apǎ din locuri greu accesibile. 

Suntem stranii, scriem în clavicula fiecărui organ. Acești plămâni cruzi ce încă învață cum să respire în mod desăvârșit 

şi felul în care mintea mea obișnuiește să devină atingere în mintea ta.

Photo credits: Azul cielo Belinda (Pinterest)

Timpul celor mai anonimi dintre eroi

noi nu ne vom întâlni niciodată, visători sau necunoscuți lângă ferestre obișnuind să hrănim păsări imaginare cu picături de pâine imaginară 

aceste răni și-au învățat pe deplin granițele, au umplut în mod verosimil aceste corpuri neverosimile. 

În visele mele cu flori mereu cad flăcări. 

Cerul arde galben-albǎstriu cu miros metalic —

un fum ce tremură-n fiecare inimă caldă de om.

Dumnezeu deschide lacătele cu îngeri.

Un cuțit dureros taie adânc în mine sufletul zilelor.

Ochii tăi îmi arată cel mai fantastic itinerariu. Îmi decupează puțin din acea lume blândă, cea mai umană pe care am găsit-o aici. Fiindcă numai dragostea poate rămâne acel sanctuar viu şi fără de cusur. 

O lume dreaptă în care am ales să pășesc cu vârfuri tăiate. Sǎ împing prin tot acest tunel ce creşte fioros ca o armură  malignă în miezul oaselor. 

Ne vom închide în rana cea mai blândă apoi vom sângera frumos până la sfârșit.

Photo credits: “Le monde d'Annie”.

Looking back (36)

those vivid years  —

tactile memories amidst greenwood adventures  

with amethyst trembling skies 

and edgeless painted hardcover books 

gratefully breathing the exhilarating unknown —

atop all this an adamant untamed, fluid mind,

lucidly barefoot. 

Aceste mâini inedite — pictează-le!

ca şi cum ele nu ar trebui să cunoască moarte niciodată. Le-ai înveli în piele lucioasă de fluturi și toate umbrele vor sfârși luminos în jurul ochilor ei — 

Inele nevăzute ale altor planete tulburătoare

când oasele noastre vor deveni râuri albe, plantând rădăcini aeriene şi alte corpuri.

***

Cum ai pune mâna pe cel mai frumos om ce poate să existe în afara acestei lumi.

Photo source: Andreea Dumitrașcu. Pinterest.

Cât de mult încap într-o singură zi (banală de miercuri)

când scriu poezie creierul meu se transformă în plasturi nesfârșiți de oameni. Am o zi în care să fiu doar eu —

euforică şi melancolică în același corp de prințesă tibetanǎ. Ochii mei se topesc la fel de frumos într-un toporaș de munte sau într-o calamitate naturală fǎrǎ martori. 

Toate corpurile miros a singurătate când afară se face întuneric.

Îți umezești părul și unghiile tale trec peste tot ce înseamnă a fi viu.

Am certitudinea cǎ vara am cei mai frumoși ochi din lume, cǎ toate rochiile îmi devin trupuri cuminți, descompuse. 

Falangele luminoase ale dimineții rup cuvinte din bolta extravagantă a poeților.

Photo source: Pinterest. 

Când sufletul tău nu poate fi capturat nicăieri (these magic hands)

totdeauna când plouă îmi cresc vene frumoase 

tu vii tăcut lângă patul meu şi 

îmi deschizi 

pleoapele mele de lunǎ 

știi

sufletul meu are grijă de tine a învățat să-ți rostească din singurătate

toate acele lucruri ce ne sfârșesc târziu de câte ori ni se ninge în tâmple 

(într-o noapte fierbinte de vară)

te privesc cu acești ochi negri și dureroși de obsidian 

cineva îți deschide o cireașă vie apoi 

te strânge în brațe

cu toată dragostea ce există între lumi.

Photo source: Pinterest.