Trembling beauty

Sunt la pământ,

frunzele cad umede,

e răcoare

în pielea mea.

Femeia fantomă își împachetază sandwich-ul într-un ziar,

se ia scrisul pe pâine.

Sunt tânără

și oasele mele delicate

se leagănă ca niște pomi peste care vin ierni grele.

Nu găsesc viață în care să opresc

și să spun

îmi ajunge cât am iubit.

Mă uit în oglindă

mama s-a deghizat în mine,

am riduri frumoase

și unghile fac gropi în săpun.

Mă iubesc în fiecare dimineață când ceasul sună de ora șase.

E un frig care macină în același loc

o carne obosită.

Am cearcăne acoperite cu fond de ten

 ce se imprimă pe un schelet viu și descompus până la ultima umezire.

Zâmbesc ca tine, mamă.

Ploaia asta acoperă orice-i cald.