în această iarnă
voi lăsa frigul înlăuntru
șoaptele tale se vor face calde, aburind geamurile. Dacă te țin în brațe
simt că încap în mine și dincolo de ziduri. Simt că pot merge pe vârfuri, când
se lasă întunericul
n-am nicio teamă
toate aceste trăiri se nasc
din carne și din ceva ce nu putem intui doar din vârful buzelor.
Viața îmi este slăbiciune și vină și moarte.
O fantasmă a propriei mele iubiri. Adâncimea în care mă întorc
să adun pietre și să scufund orice vis tulburat
de neliniște.
Îmi umezesc sufletul în palmele tale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu