Ochii tăi se
arată
ca o dezlegare
din vârful luminii.
Te văd și
brusc sufletul meu s-a făcut o pasăre de sticlă,
ce zboară în tundra
singurătății. Am umblat în pustiu, cu gândul
doborât de
viață. Așa te-am cunoscut, ca o noapte
din care
însuși întunericul se rărește
până la inimi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu