Poți vorbi despre dragoste dar nu poți s-o rupi din tine să-i dai aer, plămâni și tot ce-i trebuie să trăiască în corp propriu
că iubirea este singurul organism viu ce nu poate putrezi niciodată în această lume ori în cea de pe urmă
de vreme ce din ea coboară însăși inima Dumnezeului neatins
că moartea ar fi pe sfârșite și uneori pe locul ei se sfințește singura gară de pe acest pământ unde se opresc toate trenurile
iar tu ai privilegiul desăvârșit să cunoști tot ceea ce nu mai poate muri vreodată în sufletul tău
să nu te mai saturi de frumusețea cea veșnică
ruptă din infinitul ei ca trena de corpul unei mirese
cum ar fi să te găsești în singurătate ca-ntr-o oglindă ce defrișează granițele născute sub piele
în ochii ce nu au văzut când se aprind stelele
dar așteaptă cuminți în întuneric
legând sfori invizibile între capilare și constelații
o fi sângele Iordanul plutitor al Căii Lactee ce așteaptă febril fiorul primului puls al vieții
tot așa eu am așteptat copilul ce m-a făcut mamă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu