Aș vrea să nu te mai

visez că respiri lângă mine, când mintea mea te trezește apoi te reinventează 

ca tămăduitor pentru sufletul meu bolnav, pentru că

eu am doar acest corp ce nu știe cum să mă potolească

să-mi strivească setea

să uite de toate aceste adâncimi neverosimile 

săpături acvatice în care vreau să îmi spăl miezul ochilor și să uit

cum arată irișii tăi înmuiați adânc în cerneală neagră 

și toate hainele perforate 

și toți oamenii 

care plutesc acum

undeva în univers

aș vrea să văd Beetlejuice 

dar mi-e teamă că Lydia a devenit deja femeie 

în toată firea și tristețea ei 

a murit 

în urmă cu mai bine de treizeci de ani, semn că și tristețea face riduri iar abia apoi devine netedă și nemuritoare.

Aici totul este frumos, 

scriu cu ochii semi-închiși, 

afară plouă infernal.

Photo source: Winona Ryder as Lydia Deetz -1988, Pinterest. 

Perseidele se văd cel mai bine la capătul întunecat al marilor orașe

iar eu mǎ sfărâm în tăcere, cu dragoste infinită pe umărul tău mirosind a noapte umedă de septembrie 

și bucăți fierbinți din lumânări descompuse în suflete sublime ale zeilor 

am citit din cuvintele tale 

de ajuns cât să nu mai vreau să mai adorm vreodată 

de ajuns până ce întunericul se va stinge frumos și toate aceste lucruri nepământești vor începe să părăsească tot ceea ce a rămas pământesc

alte mâini se nasc 

alte degete se topesc în locuri interzise căci timpul nostru de viață este însăși angoasa îngerilor

fotografii cosmice și atât. 

Cămașa ta mi-a rămas veșnic mare 

ca o mare iubire ce crește în jurul unui corp

și-l face să fie vulnerabil de viu.

Photo source: Pinterest.