și vine o zi când îți întrebi cinstit sufletul,
când toate gândurile lovesc același răspuns necruțător
ca plecarea neașteptată a cuiva drag pentru care nu te poate pregăti nimeni.
Când dorul devine un pod hibrid ce se întinde ca o coardă de la marginea inimii tale la marginea altor inimi ce se strâng să doară puțin și în jurul tău
cu miros de ploi peste străzi prăfuite la sfârșit de zi
cum mâna ta se prăbușește în secret într-o altă mână
și este cald și plăcut
aproape că ai senzația că așa va fi până la sfârșitul timpurilor
că ai putea pune nume nou unei ape, apoi să plângi după fiecare suflet ce se naște undeva pe pământ
părul ți se umple de stele
și lacrimi vii
crești timid ca o magnolie ce erupe din ghiocul ei fără teamă
în cea mai tulburătoare dimineață de duminică
la un capăt de drum
un cimitir cu eroi necunoscuți,
la celălat un izvor rece de munte
crestând fiori în Solovan.
Sursa foto: Turism de altădată- Sighetul antebelic- panoramă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu