Looking back (36)

those vivid years  —

tactile memories amidst greenwood adventures  

with amethyst trembling skies 

and edgeless painted hardcover books 

gratefully breathing the exhilarating unknown —

atop all this an adamant untamed, fluid mind,

lucidly barefoot. 

Aceste mâini inedite — pictează-le!

ca şi cum ele nu ar trebui să cunoască moarte niciodată. Le-ai înveli în piele lucioasă de fluturi și toate umbrele vor sfârși luminos în jurul ochilor ei — 

Inele nevăzute ale altor planete tulburătoare

când oasele noastre vor deveni râuri albe, plantând rădăcini aeriene şi alte corpuri.

***

Cum ai pune mâna pe cel mai frumos om ce poate să existe în afara acestei lumi.

Photo source: Andreea Dumitrașcu. Pinterest.

Cât de mult încap într-o singură zi (banală de miercuri)

când scriu poezie creierul meu se transformă în plasturi nesfârșiți de oameni. Am o zi în care să fiu doar eu —

euforică şi melancolică în același corp de prințesă tibetanǎ. Ochii mei se topesc la fel de frumos într-un toporaș de munte sau într-o calamitate naturală fǎrǎ martori. 

Toate corpurile miros a singurătate când afară se face întuneric.

Îți umezești părul și unghiile tale trec peste tot ce înseamnă a fi viu.

Am certitudinea cǎ vara am cei mai frumoși ochi din lume, cǎ toate rochiile îmi devin trupuri cuminți, descompuse. 

Falangele luminoase ale dimineții rup cuvinte din bolta extravagantă a poeților.

Photo source: Pinterest. 

Când sufletul tău nu poate fi capturat nicăieri (these magic hands)

totdeauna când plouă îmi cresc vene frumoase 

tu vii tăcut lângă patul meu şi 

îmi deschizi 

pleoapele mele de lunǎ 

știi

sufletul meu are grijă de tine a învățat să-ți rostească din singurătate

toate acele lucruri ce ne sfârșesc târziu de câte ori ni se ninge în tâmple 

(într-o noapte fierbinte de vară)

te privesc cu acești ochi negri și dureroși de obsidian 

cineva îți deschide o cireașă vie apoi 

te strânge în brațe

cu toată dragostea ce există între lumi.

Photo source: Pinterest. 

Labyrinth

Când metaforele sângerează înlăuntrul tău

ai vrea să trăiești la capătul infinitului ce descoase 

din sfârșitul tuturor oamenilor acestui secol

sǎ respiri în fiecare plămân viu

o gură sǎtulǎ de aer

sǎ fii o bancă rănită la malul anotimpurilor 

îi scrii numai pe acei oameni aleși 

din personaje fictive, imaginare

în eroi reali cu oase din fier și meteoriți. 

Sufletul meu de corali, 

imaginează-l 

ca o tulburare obsesiv compulsivă

(my floor is lava) pământul meu este lavǎ devorând cele mai sublime trupuri ca-ntr-un bazin Yellowstone în care nimic nu poate îndrăzni sǎ supraviețuiască. 

***

Ofelia doarme într-o cǎmǎruțǎ fantastică croșetând stele şi învelișuri.

Poezia îşi deschide ochișorii umezi din labirint.

Photo source: Pinterest. 

Cǎmǎruța antidot

ce frumos ar fi să te întorci pe urmele pașilor tăi

doar noaptea

decupând oameni din 

ferestrele calde

ori 

sǎ lipsești din visul cuiva drag 

desculț și viu cu toate durerile tale prelungite-n luminǎ crudă 

ca o fațǎ cunoscută 

ce îți zâmbește de la distanță

inima să-ți invadeze întreg trupul ca o specie invazivă 

sǎ crești fericit în fiecare zi cǎ această viață  

lipită de frumusețe și resturi de ploaie 

îți va ajunge perfect

aş vrea să am un organ unic 

sǎ dau drumul tuturor animalelor din spatele gratiilor şi alte abatoare

apoi să devin 

îngrășământ nou pentru dragoste.

Photo source: Pinterest.