cum ar trebui sǎ fie finalul unui om fericit
în momentul acela neprevăzut când plouă insațiabil
și bucăți uriașe de picături cristalizate se simt cum lovesc pe piele caldă, tulburătoare.
Acei ochi cosmici și liniștea ca o alternativă de respirație
dacǎ are sens să scrii un poem despre chipul unui necunoscut (care s-a întâmplat să stea la aceeași coadă cu tine, să-i dai voie să treacă în fața ta, iar el să te refuze amabil) tu să roșesti cu inimă fierbinte și vinovată pentru că ai îndrăznit să te privești în el ca într-o oglindă din carne apoi ai murit și lumea întreagă s-a dizolvat cu tot cu viteza ei
uneori nu ai nevoie de nicio atingere,
cineva îți zâmbește subtil hramul acestui pământ din care numai tu i-ai sorbit cu adevărat din suflet
și felul tău de-a fi pe deplin conștient și vulnerabil ori de câte ori transpiri
P O E ZI E.
Photo credits: Pinterest.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu