luni, 8 decembrie 2025

Până când degetele mele vor muri

în gustul acestui vis cu zǎpadǎ.
Nu, niciodată nu suntem în siguranță. 

Viața nu este decât o durere ce respiră adânc 
acești plămâni de hârtie şi sângele nostru ca o cerneală 
ce pătează în alte trupuri albe, apăsătoare un fior viu.


Photo credits: Aleksandra Osuch, Pinterest.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

când mǎ ridic pe vârfuri

pământul se stinge  buzele tale au venit firesc ca o umbrǎ din care i s-au desprins oameni.  Râvnesc pe vârfuri, dar carnea nu îmi ajunge ni...