şi numai Dumnezeu ne-a învățat cum sǎ punem întunericul în borcane tandre.
Căldura nu ne lipsește niciodată. Dacă ni se ia din inimă, jur cǎ putem umbla vii cu dragostea la vedere ca nişte clopoței pe care-i porți cu tine și după ce Crăciunul acesta şi-a mai sfârșit din zile.
Un înger îmi rescrie cărțile din cenușă apoi adoarme pe patul meu proaspăt refăcut din memorie.
Toate lucrurile au suflet iar dacă ard se întâmplă o frumusețe și mai mare.
Mâinile mele umile au învățat să citească în oameni, dar mai ales să pună semn la fiecare vis bun.
Vreau sǎ tac o dimineață întreagă
să fiu nimic altceva decât un corp
invizibil în ochii celor din jur când sufletul meu plouǎ sălbatic în pielea altor flori nelumești
iar fericirea este singurul capăt ce îmi crește tulburător sub unghii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu