în altă viață croșetez lacrimi în cuiburi orfane de păsări.
Tai din mine trena fericită a unei mirese și mă întorc
în cel mai luminos univers cu cele mai luminoase metropole ce levitează deasupra norilor.
pământul se stinge buzele tale au venit firesc ca o umbrǎ din care i s-au desprins oameni. Râvnesc pe vârfuri, dar carnea nu îmi ajunge ni...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu