joi, 29 ianuarie 2026

Poezia ca o bucată de carne

din care ai vrea să nu mai muști. 
Căci s-ar putea să curgă din ea fragmente însângerate cu oameni și îndoieli. 
Să închizi ochii ca pe niște porți cu gene sfidătoare și lungi în timp ce pui dragostea să cânte pe vinyl —
tandră. 
Luna să crească irezistibil din loc în loc, 
aceleași mâini de care ai vrea să te îndrăgostești numai în februarie — 
singura lună infinită din an.

Încă încerc să învăț cum aș putea să 
rescriu pe de rost toate notițele scăldate-n cenușă iar întunericul acesta să nu mai găsească nimic vulnerabil
în nimeni. 


Photo credits: Pinterest. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Aceste riduri blânde ce apasă de dincolo de carne

de dincolo de chipul meu fragmentar și casa provizorie  în care momentan exist  ca un refugiat ce învață încă o limbă necunoscută  pentru a ...